Battlefield 3 este unul dintre cele mai asteptate shootere din acest an, chestie de care EA s-au straduit sa ne aduca aminte ori de cate ori priveam un trailer sau o conferinta de presa. Menit din start sa rivalizeze cu Modern Warfare 3 – dovada si data lansarii – jocul incearca sa ofere gamerului o experienta virtuala cat mai apropiata de realitate, dar mai ales un joc care sa te tina in fata monitorului cel putin cateva luni prin multiplayer-ul sau elaborat. Daca reuseste sau nu … ramane sa stabilim in minutele urmatoare.

Inainte sa incep acest review, as dori sa intrati pe site-ul emisiunii, arealit.tv, si sa ii multumiti lui Dan pentru efortul supra-omenesc de care a dat dovada in acesta saptamana. Nu numai ca a citit review-ul pe care il urmariti acum dar si pe cel de la Modern Warfare 3 si Ratchet and Clank All 4 one. Macar o serie de multumiri din partea fanilor merita si el, nu? Ok… Inapoi la review. La aparitia lui Medal of Honor, m-am plans decampaniascurta, dezvoltarea personajelor si experienta haotica a jucatorului in timpul celor aproape cinci ore de gameplay ce reprezentau componenta single player a acestuia. Ei bine, in cazul lui Battlefield 3, unele dintre problemele pe care le-am avut cu single player-ul din Medal of Horror persista mai rau ca petele din reclama unui anumit detergent. Ghici ce?Campaniao termini fluierand in maxim cinci ore. Asta daca nu stai sa te invarti ca o camila in jurul cocoasei si incerci sa asimilezi experienta scenarizata si ultra-realista pe care Battlefield 3 incearca sa ti-o infiga, la propiu, pe beregata. Nu intelegeti gresit. Seria Battlefield are conotatii realiste. Dar cand e prea mult, parca iti taie fideluta. In incercarea lor de a fi total diferiti de Modern Warfare, au reusit sa creeze o campanie usor credibila dar prea anosta pentru a fi memorabila, fiind lipsita de acele momente emotionante in care iti cade o cladire in cap. Iar daca asta nu era suficient pentru a scoate anumiti gameri din sarite, din punct de vedere al aranjamentului seamana destul de mult cu Black Ops. Povestea este narata din perspectiva unui soldatel usor posomorat dar care da dovada de prea multa fibra morala – daca e sa ma intrebati pe mine – Herry “Black”Blackburnincepand cu incarcerarea sa si cu explicatiile de sub lumina reflectorului. Toata tevatura are ca punct central niste focoase nucleare. Ok, ok, ok… Opriti-ma cand mai auziti asta. Rusi, focoase nucleare, orase pe cale se faca boom sau in pericol iminent

de-a face asta… Suna cunoscut? Serios? Dice?… Chiar atat de limitat este bugetul pentru scenariu? In fine… Pe parcusul campaniei o sa il urmarim pe al nostru Negru, pardon Black, cum ia el cele mai grele decizii din viata sa – dovada a fibrei morale de care aminteam mai devreme. Aproape toata experienta este relatata prin intermediul unor flash-back-uri, jucatorul experimentand toate evenimentele pana la arestarea acestuia. Mici deviatii bine venite rup insa putin din firul narativ si ofera o perspectiva diferita. Cu toate astea, single player-ul nu este rau. In sensul in care experienta ultra-realista de care aminteam mai devreme isi face simtita prezenta, chiar daca usor manata de un culoar invizibil. Fie ca pilotezi un avion sau esti angajat intr-o lupta de proportii, vei simti o mana magica ce te ghideaza spre final sau un bocanc ce iti da suturi in fund -campaniafiind mai mult un set de roti ajutatoare menite sa familiarizeze jucatorul cu experienta de multiplayer. Dupa umila mea parere, speram la ceva mult mai bine pus la punct, cu ceva scene care sa ma faca sa imi adun falca de pe podea… Dar, dehh… Nici macar momentele in care te zbati pentru a supravietui nu iti dau impresia ca esti intr-un pericol imediat sau ca lumea este pe cale sa se sfarseasca – fapt ce reduce sentimentul general placut pe care Bad Company 2 l-a avut, de exemplu. Jocul incearca sa iti arate cum este in realitate, fara sa exagereze… Dar daca e asa, de ce nu ne inrolam toti in armata si cautam focoase nucleare furate de la rusi?

Fiind la moda, Battlefield 3 o sa te plimbe printr-o goaza de locatii care mai de care mai exotice. Majoritatea campaniei se desfasoara la sol. Dar asta nu scuteste jucatorul de micile incursiuni cu un avion sau un tanc. Acest gen de misiuni sparge putin tensiunea, dar parca sunt prea rigide. De exemplu, in momentul in care esti pe cale sa te urci intr-un avion, o sa te bucuri ca un copil mic care si-a primit jucaria preferata de Craciun, pentru ca apoi sa realizezi ca este doar o bucata de carbune pictat. Spun asta pentru ca misiunea in cauza nu iti da controlul avionului – cum te-ai fi asteptat – ci te pune in scaunul second, pe post de asistent de zobr si tragator de elita, singura ta menire fiind sa tragi in tot ce misca pe cer. Si asta ma duce la o alta problema a jocului. Battlefield 3 face o traba “exceptionala”: iti ridica asteptarile destul de sus doar pentru a te lovi cu o tigaie peste ochi si a spune, citez “ Nu, Nu, Nu… asta e pentru multiplayer”

Misiunile la sol, chiar daca liniare, au totusi acel accent de lupta reala si non repetitiva. Battlefield 3 sare de la o locatie la alta datorita flash-back-urilor soldatelului nostru. In felul scesta, diversificand campul de lupta si sustinand o atmosfera cat se poate de intensa pune jucatorul in fel si fel de situatii, eliminand acel deja-vu cu care unele shootere ne-au aglomerat monitoarele in ultima vreme. Pana si secventele in care te lupti cu un inamic – patate de apasarea unui buton, adica quick time event – par imersive la inceput, pentru ca – spre finalul jocului – sa ajunga sa fie extrem de calcatoare pe nervi. Inteleg nevoia de a implica jucatorul si mai mult, dar cineva de la Dice a auzit zicala: “Ce e mult strica”.

Cand vine vorba de inamici… Ei bine… Sa zicem ca inteligentul artificial ori este prost ca noaptea – inamicii aliniandu-se pentru macel, ori de-a dreptu Spec Ops – unii dintre ei reusind chiar sa ma scoata din sarite prin complexitatea de miscari si actiuni pe care reuseau sa le faca si felul in care imi nimerau partile moi ale corpului. Daca punem in balanta cele doua inteligente, prostimea castiga. Nu de multe ori am terminat o misiune pentru ca AI-ul era atat de idiot incat nu isi dadea seama ca un soldat american se plimba cu un automat prin fata lui. Pentru numele a tot ce e sfant, intr-o lupta de proportii se ascundeau dupa… AER! Da, atat de lobotomizati sunt. Asta ca sa nu amintesc ca toti sunt sharp shooteri de la mama lor! Aproape toti insurgentii sau oponentii de pe harta trag exclusiv asupra ta, avand darul de a te nimeri prin tone de fum, praf si daramaturi, in timp ce coechipierii tai sunt: 1. invincibili in timpul single player-ului si 2. nu sunt desemnati ca tinte in motorul jocului… Serios Dice? Credeai ca nu o sa ma prind?! Si daca asta nu era destul, aceste momente se repeta pe toata durata campaniei, devenind brusc un factor de stres major. Pe de alta parte, nici hit detection-ul nu este stralucit. Dupa principiul “degeaba tragi la cap ca oricum nu nimeresti” Zon@ va ofera urmatorul film.

De cum ai inceput prima misiune, jocul o sa faca tot ce ii sta in putere pentru a sublinia ca are sub capota FrostByte Engine 2.0. Poti sa distrugi asta si sa te ascunzi dupa ea; poti sa bubui aia si sa darami in capul inamicilor; poti sa arunci in aer aia si sa te distrezi cum fug toti. Ceea ce nu iti explica este ca si oponentii tai stiu sa faca acelasi lucru. Chestie care chiar mi-a placut. Este distractiv sa vezi cum inamicii se ascund dupa ceva… nu dupa un perete invizibil format din oxygen. Dar in momentul in care toti trag asupra ta cu RPG-uri si iti pica in cap tavanul sa nu te superi … E FrostByte 2.0, nu?! Sunt si acele cateva momente cinematice in care acesta este folosit in scopuri mai mult sau mai putin “Epice”. Dar in mare parte este o unealta destul de utila in timpul campaniei de single player.

Dar, hai sa fim sinceri … Toata lumea care va cumpera jocul o sa joace single-player-ul doar pe post de tutorial. Multiplayer-ul este cel ce atrage masele. Si este… ei bine… o experienta mixta. Inainte sa ma infig in el, o sa subliniez un lucru. Battlefield 3 a reusit sa devanseze in in-game achivmenturi toate jocurile pe care le-am incercat pana acum. Acesta iti da un badge pentru absolut orice, indiferent de actiunea pe care o intreprinzi. Bun. Acum ca am terminat cu acest mic detaliu, pot spune ca multiplayer-ul spala toate pacatele single-player-ului. De cum ai pus mana pe mouse sau pe controler, ramai acolo cel putin cateva ore bune. Ceea ce Dice au reusit sa faca cu acesta componenta este – pe putin spus – o munca de geniu, jucatorului fiindu-i greu sa nu aprecieze varietatea si elementele incluse. Unul dintre plusurile notabile il reprezinta misiunile co-op, care – chiar daca seamana cu misiunile Spec Ops din Modern Warfare – au o savoare total diferita, avand darul de a-l intriga si pe cel mai sceptic jucator. Aici se simte accentul pus pe varietatea misiunilor – din pacate insa nu si cea a hartilor. De la cele in care trebuie sa te strecori – sau nu – in spatele liniilor inamice, pana la cele in care controlezi un vehicul. Da…. Poti sa controlezi un avion sau un elicopter. Totusi, cei care nu jucati simulatoare de zbor, aduceti-va aminte sa schimbati controlul inversat al camerei. Altfel veti plonja in cel mai apropiat stalp. Acest gen de misiuni cooperative sunt exact ceea ce ii lipsea seriei, fortand efectiv jucatorul sa comunice si sa colaboreze cu echipa pentru a duce la bun sfarsitcampania. Daca e sa il compar cu Spec Ops, Battlefield 3 face o traba mult mai buna in a aduce realismul in timpul jocului, oferind o experienta completa din acest punct de vedere. Iar daca tot vorbim de realism, multiplayer-ul propriu-zis, stiti voi, atunci cand te infrunti cu alti jucatori, este extrem de balansat. Nu exista kill-streak-uri care sa avantajeze camparii sau alte specii de jucatori de duminica, ci mai degraba actiunile tale afecteaza campul de lupta intr-un mod realist si dinamic. In acest sens, Dice introduce doar patru clase, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale: Assault, Enginier, Support si Recon. Nu cred ca are sens sa explic ce si cum face fiecare, avand in vedere ca numele sunt suficient de sugestive. Singura plangere pe care o am, este vis-à-vis de Inginer, care pare sa fie mai egal decat alte clase(?). Dar presupun ca Dice o sa patch-uiasca in draci si acest aspect.

Sistemul de joc a ramas intanct fata de Bad Company 2, fiind efectuate doar cateva modificari pentru a rafina experienta. Primul lucru de care se loveste jucatorul este harta imensa pe care se desfasoara meciul, dand astfel impresia unei lupte de proportii. Varietatea este insa prezenta si aici, peisajele fiind extrem de diferite. Cu toate astea, sa nu te sperii daca iti cade o cladire in cap sau te trezesti cu un avion parcat in stern – tinand cont ca Battlefield 3 pune la dispozitia jucatorului o gama destul de vasta de vehicule de asalat. De la avioane pana la elicoptete, totul este present. Dar nu te urca de la inceput in ele. Jucatorii de rang mic vor fi intr-un dezavantaj major la comanda unui vehicul, caci multe dintre perk-urile menite sa ajute echipa vin odata cu avansarea in nivel. Toate astea se cumuleaza intr-o experienta cooperativa, jucatorii fiind obligati sa lucreze impreuna pentru a castiga meciul, Battlefield 3 axandu-se mai mult pe munca in echipa. Singura problema apare din diferentele mari intre Pc si Consola. Pe consola ai parte doar de 24 de jucatori in acelasi meci, pe cand pe PC contorul urca pana la 64 de jucatori – ceea ce face din PC un castigator clar. Chiar si asa, meciurile de Rush, Conquest sau Death Match raman destul de incitante pe cele trei platforme – doar ca PC-ul domina net acest aspect. Daca mai adaugam si felul in care se comporta vehiculele in functie de gradul de avariere, Battlefield 3 este una dintre cele mai complete experiente virtuale de pe piata, marcata fiind de adanca sa inradacinare in realitate.

Inainte sa-mi infig dintii in grafica si sunet, trebuie sa mai subliniez un factor care mi-a displacut. Variantele de console si cea de PC sunt doua bestii diferite. Pe PC poti vedea cu adevarat ceea ce motorul FrostByte 2.0 are de oferit. In timp ce pe console, experienta este cam… sa zicem manjita: texturi care se incarca greu, elemente de décor ce apar cand le taie capul si, evident, fumul volumetric care arata ca un nor de faina coagulata.Camastea sunt problemele generale care lovesc varianta de console. Asadar, PC-ul iese triumfator, avand in vedere ca pana si pe setari medii arata mai bine decat pe oricare dintre console.

Prezentarea grafica in acesta capodopera este poate mai buna decat in Witcher 2, care – fie ca vrem sau nu – este si el un joc superb. Micile detalii din expersiile faciale si alte cateva elemente fac experienta imersiva din punct de vedere vizual. Pana si fumul si resturile care cad din toate directiile dau acea senzatie de realism pe care am tot amintiti-o. Bine, multi vor spune ca este imposibil sa vezi inamicii. Dar cam la fel s-ar vedea si pe un camp de lupta adevarat. Nu cred ca vreun puscas marin s-ar duce in lacrimi la sergentul de campanie sa-i spuna ca sunt prea multi nori de praf dupa o explozie si ca el nu poate sa traga cu puschi, puschi, pac, pac. Da, este realist! Da, vrea sa reproduca vizual cat mai bine realitatea! Da, este un joc superb din punct de vedere estetic… Cel putin pe PC. In schimb, sunetul este cam… ciudat. Pe console, ori o ia inainte ori ramane in loc, trezindu-se ca porneste cand il taie capul. Varianta de PC nu sufera de aceste probleme. Cu toate astea, coloanasonoraeste la fel de memorabila precum o durere de cap. Stii ca ai avut-o, dar nu iti doresti sa o mai repreti. Iar tema muzicala principala a seriei a fost macelarita in ceva care ar putea fi cantat de o maimuta pe LSD. Inteleg ca seria avanseaza. Dar parca mi-as fi dorit sa am acel scor muzical cu care m-am obisnuit in trecut. In rest… numai de bine. Sunetele armelor nu dezamagesc, actorii vocali fac o treaba exceptionala iar in momentul in care o cladire se prabuseste o sa ai ceva de furca din punct de vedere sonor – mai ales daca ai casti – deoarece jocul exagereaza uneori cu decibelii.

Unul dintre cele mai asteptate jocuri din acest an, Battlefield 3 este o experienta mixta.Campaniamonotona, daca nu chiar mediocra, este iertata de un multiplayer absolut superb. Grafica generala pe console este jenanta. In schimb pe PC, aceasta arata cam tot ceea ce poate face cu adevarat motorul jocului. Cu toate astea, Battlefield 3 poate oferi jucatorului ore intregi de gameplay online.