S-a vorbit mult despre recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cazul Sabam vs Netlog și despre impactul acesteia asupra ACTA. Acest articol își propune să sublinieze diferența între realitate și ficțiune.

În ambele cazuri, Sabam vs Netlog și Scarlet vs Sabam , Sabam a solicitat un ordin judecătoresc care să impună filtrarea, în absența unor suspiciuni și în mod nelimitat, a utilizării serviciilor Internet de către cetățeni (găzduire web în cazul Netlog și rețele peer-to-peer în cazul Scarlet), pe cheltuiala furnizorului de servicii. În cazul Netlog, instanțele belgiene au intenționat să se opună unui astfel de ordin judecătoresc, dar au dorit să îl susțină în cazul Scarlet.

Deciziile CJUE în cele două cazuri s-au bazat pe prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. Politicienii și susținătorii ACTA susțin că ne putem baza pe Cartă ca instrument care să prevină implementarea Acordului în maniere care ar încălca drepturile cetățenilor. În realitate însă, , deciziile Curții nu fac altceva decât să demonstreze faptul că ACTA este un acord periculos.

Conform art.27 din ACTA, statelor semnatare li se solicită să încurajeze cooperarea sectorului privat în scopul aplicării prevederilor legale. Dacă Scarlet sau Netlog ar fi implementat măsurile de filtrare ca acțiuni “voluntare” de cooperare cu Sabam, niciunul dintre cazuri nu ar fi ajuns la CJUE – sau cel puțin nu pentru câțiva ani. Astfel, în baza ACTA, măsurile pe care CJUE le-a considerat a reprezenta încălcări ale vieții private, libertății de comunicare și libertății de a desfășura activități economice ar fi fost implementate în mod arbitrar și ilegal în afara statului de drept.

Comisia Europeană încearcă destul de des să dea asigurări guvernelor și cetățenilor cu privire la faptul că ACTA se referă doar la încălcări pe scară largă a prevederilor legale și că cetățenii obișnuiți (oricare ar fi definiția acestei sintagme) nu au niciun motiv de îngrijorare. Însă chiar Comisia Europeană a încercat, înainte de finalizarea ACTA, să introducă, sub formă de “măsură voluntară”, tocmai acele tipuri de acțiuni de filtrare întreprinse de către ISP-iști care erau propuse în ACTA. Rămâne însă un mister complet modul în care Comisia a putut să propună măsuri ilegale menite să vizeze utilizatori finali obișnuiți și să susțină că exact aceeași abordare prevăzută în ACTA va fi legală și nu îi va viza pe utilizatorii finali.

O altă problemă majoră a ACTA se referă la efectele sale asupra statelor din afara UE, aspect bine ilustrar în cazul Scarlet vs Sabam. ACTA le solicită statelor să prevadă în legislațiile lor posibilitatea emiterii de ordine judecătorești care să oblige părți terțe să împiedice intrarea bunurilor în canale de comerț. În cazul Scarlet vs Sabam, instanța a dorit să impună un ordin judecătoresc care să oblige compania Scarlet (în calitate de terț) să împiedice transferul de fișiere despre care deținătorii de drepturi de proprietate intelectuală pretindeau că sunt neautorizate. Întrucât un astfel de ordin judecătoresc a fost solicitat într-un context legal și întrucât cazul a cazul a fost transmis Curții de Justiție a UE, a fost posibilă pronunțarea unei decizii care să prevadă că un astfel de ordin judecătoresc ar încălca trei drepturi fundamentale distincte.

Dacă o asemenea măsură ar fi fost propusă într-o țară din afara Uniunii Europene, ar fi rezonabil să presupunem că o instanță națională ar fi luat o decizie similară celei luate de instanța belgiană. Însă în absența unui set cuprinzător de reguli privind drepturile fundamentale, precum și a unei instanțe superioare care să fie sesizată cu un astfel de caz, măsura ar fi fost pur și simplu aplicată, încălcând astfel drepturile fundamentale.

Pe scurt, cazurile Sabam vs Netlog și Scarlet vs Sabamdemonstrează faptul că este necesar să se apeleze la lege în vederea implementării oricărei propuneri de restricționare a dreptului la comunicare sau la viață privată în spațiul online. Bazarea pe mecanisme de “cooperare” ar permite încălcarea prevederilor legale și democratice referitoare la protecția drepturilor fundamentale. Cazul Scarlet vs Sabam evidențiază pericolele aferente utilizării de ordine judecătorești în mediul digital, precum și faptul că ACTA va conduce în mod inevitabil la încălcări ale drepturilor fundamentale în afara UE, ceea ce este contrar obligațiilor Uniunii de a proteja democrația și supremația legii în relațiile sale internaționale.