Zece ani au trecut de cand doua universuri s-au infrutnat intr-unul dintre cele mai cunoscute jocuri din categoria Fighting. Marvel versus Capcom 1 si 2 sunt recunoscute de catre pasionatii genului ca adevarate oaze de bucurie si mai ales, incipientul unui ere care a starnit competiti premiate cu bani. Jocuri precum Super Street Fighter 2 Turbo sau King of Fighters 99 intrand in aceasi categorie, pacat totusi de drumul obscur pe care KOF la apucat. Ani au trecut si la E3 anul trecut, Capcom anunta ca un nou MvC este pe cale sa iasa in primavara acestui an. Fani care lesinau de bucurie, oameni cu pancarde pe care scria Ken si Megaman Vine au fost zariti pe strazile americii, cerul si-a deschis portile pentru a primi ingerii creati de aceasta stire, iar pentru cateva minute, in lume nu mai murea nimeni. Chiar si asa, asteptarea de aproape 7 luni dintre anunt si lansare a parut lunga, dar aceasta a luat sfarsit. Jocul care ma facut sa sparg doua controlere de Dreamcast si-a facut aparitia si undvea in ceruri un Evil Ken isi primea aripile. Are acest ultim joc din serie ceea ce este necesar pentru a fi Za One? Sau sufera de aceleasi probleme ca si predecesorii sai cand vine vorba de probleme de balans si super personaje care te pot face sa plangi ca un copil mic daca sunt controlate de un jucator cu experienta? Hai sa vedem impreuna.

Povestea jocului este probabil doar un punct de referinta pentru cei care au jucat primele doua parti, aceasta fiind doar ceva care sa lege bataliile intre ele. Chiar si asa, are mari probleme de continuitate cand vine vorba de ambele universuri, fiind o adevarata oaza pentru toti trolii de pe internet si nu numai, fiind blamata pentru lipsa de interes cu care trateaza aventurile eroilor Marvel. Idea este ca un Doctor Doom si un Wesker din Rezident Evil au dat mana cu mana pentru a forma o alianta a raului, intre ghilimele de rigoare, pentru ca daca scriu ce imi trece prin cap ma leaga CNA-ul, si considera ca daca pun cap la cap toti raufacatorii din amebele lumi pot cuceri cele doua universuri. Intra in scena eroii care trebuie sa salveze cele doua lumi paralele. Ryu, Chun Li, Spiderman, Wolverine, Dante si lista continua. Singura problema fiind ca un rau mai mare planeaza asupra acestei lupte intre cele doua factiuni, in traducere libera bosul de final.

Prima schimare majora pe care o sa o observati, daca ati jucat primele jocuri, este controlul simplificat al personajelor. Acum nu mai dispui de o sumedenie de butoane, ci doar de cateva care isi fac treaba destul de bine. In joc ai parte de un atac normal, mediu si puternic, acesta fiind destul cat sa poti sa realizezi un sir de lovituri devastatoare sau Combo in jargon. Pe langa aceste tipuri de atac, jocul mai are si un buton pentru prindere si aruncare in aer, similar cu cel folosit pe Wii de Tatsunoko Vs Capcom anul trecut, diferenta fiind ca in aceasta versiune acesta este mult mai rafinat, functionalitatea acestuia fiind extrem de ascultatoare. De aceasta data este mult mai simplu sa iti prinzi adversaul si sa il lansezi in aer pentru a-i aplica o serie devastatoare de lovituri, indepartand complexitatea jocurilor precedente. Combinand asta cu noul mod Simple, care iti elimina din complexitatea generala, si atunci acesta poate fii jucat de catre toata lumea, fiind un party game exceptional. Sa fiu sincer, am pus la o petrecere intr-un colt Guitar Hero si in altul jocul in cauza, si sincer sa fiu acesta a dominat vizibil, pana si tipele exclamand … “bah da bine arata”

Cele mai notabile adaugiri sunt abilitatea de a chema cu ajutorul unui buton un alt personaj pentru a realiza un save si X-Factor. Si nu … nu ma refer la emisiunea din regatele unite, ci la o mecanica de joc. Cu ajutorul unei combinatii de taste, jucatorul poate activa acest X-factor, acesta fiind diferit de la jucator la jucator. Daca pentru unii acesta este un plus de atac si viteza, altora le va umple viata sau le va face atacul final mai puternic. Chiar daca suna simplu, nu este, facand alegerea coechipierilor sa fie mult mai atenta, dand un element strategic. Seria a fost intotdeauna recunoscuta pentru marele numar de personaje jucabile. Marvel versus Capcom 3, in mare parte, sustine aceasta traditie, cu 38 de personaje incluzand nume faimoase ca Wolverine, Chun-Li si Deadpool, dar si nume relativ necunoscute ca Amaterasu din Okami, Clona feminina a lui Wolverine X-23 si cuceritorul interdimensional Dormammu. 38 de personaje e un numar destul de mare din care sa alegeti, desi mai mic decat lista din Marvel vs Capcom 2, care oferea 56. Totusi, veti fi frecvent indecisi in privinta a ce personaje sa alegeti, asa ca e bine ca MvC3 include optiunea de a seta echipe predefinite. Aceste „Echipe de rezerva” va perimt sa va alegeti cei trei luptatori si dupa sa-i pastrati pentru viitoare lupte, ceea ce va va introduce in toiul luptei fara a va stresa cu indecizie in privinta a cui sa alegeti.

Pe de alta parte, ceea ce trebuie sa va ingrijoreze sunt butoanele laterale, care se ocupa de introducerea sau scoaterea personajelor din bataie sau in executia miscarilor de asistenta. Sincronizarea e cheia succesului, deoarece schimbarile de personaj sau miscarile de asistenta bine executate pot transoforma un combo de 6 sau 7 lovituri in ceva mult mai distrugator. In orice joc cu bataie, viteza de reactie va decide finalul, iar Marvel vs. Capcom 3 este, in mare parte, un joc foarte ascultator… cu exceptia momentelor cand vine vorba de schimbarea jucatorului. De multe ori m-am gasit ca apas pe shoulder-e pentru a executa o schimbare, doar ca sa ma trezesc ca jocul a inregistrat o un assist move, iar eu tocmai am pierdut un personaj. In momentul in care am trecut pe arcade stick, metoda clasica de control in acest caz, problema a fost indepartata instant, jocul fiind clar gandit pentru gameplay-ul cu o asemenea jucarie. Chiar si asa o asemenea greseala va poate costa secunde pretioase si poate insemna diferenta dintre o victorie la milimetru si o infrangere dureroasa.

Aveti modurile traditionale de jocArcade, Versus si Training, impreuna cu un nou Mission Mode, ce e un fel de Training Mode directionat catre jucatorii talentati in loc de nou-veniti. Ii da jucatorului anumite sarcini, precum executarea unor seturi de miscari din ce in ce mai grele, dar in mod agasant nu afiseaza secventa necesara de apasari de butoane decat daca jucatorul pune pauza. Noii veniti vor pauza jocul in mod constant doar pentru a afla ce naiba trebuie sa faca, deci va voi sfatui sa stati departe de Mission Mode pana sunteti mai familiarizati cu bazele. De fapt, MvC3 e un joc destul de dificil chiar si pe dificultatile Easy siNormal, poate prea dificil pentru cineva ce nu a mai jucat un joc de lupta. Noii jucatori pot incepe cu Training Mode, sau cu Arcade Mode pe dificultatea Easy, cu controluri „Simple”, ce transforma orice miscare speciala intr-o singura apasare de buton.

Bineinteles, nu ar fi un joc de lupta modern fara functionalitate online, iar Marvel vs Capcom 3 ofera asta, impreuna cu un sistem pentru cresterea in nivel. Luptele de tip Ranked si Player functioneaza in felul in care trebuie si de obicei ofera conexiuni rapide si stabile catre alti jucatori. Deasemenea puteti fi oarecum specifici in cautarea de parteneri de joc alegand Search Lobby sau Create Lobby, ceea ce va perimte sa schimati setarile de regiune, limba si abilitatea jucatorilor pentru o experienta mai personalizata. Exista si anumite lipsuri la a juca MvC3 pe internet, din pacate. Desi majoritatea jocurilor ruleaza destul de fluent, unele au fost stricate de lag in timpul intregului joc, in timp ce altele se blocau scurt in timpul primelor secunde ale luptei pana se asezau intr-o forma mai stabila.



Cat despre grafica jocul este o frumusete. Capcom a optat de aceasta data catre poligoane si mediul 2,5 D, in defavoarea spriturilor folosite pana acum. Personajele arata superb, realizarea acestora fiind o adevarata opera de arta. Ceea ce cred ca ati putut vedea si din imaginile de pana acum. De la combo-urile sau loviturile repetate pe care le aplici adversarilor, pana la atacurile finale ale fiecarui personaj, MvC3 este o capodopera… atat pentru fani seriei, dar si pentru iubitorii Marvel. Cat despre muzica nu pot spune decat WOW. Accentueaza adrenalina uneori la limita bunului simt, facand luptele si mai tensionate, dand jucatorului acel boost psihic de care are nevoie. Iar vocile in joc, fie ca sunt cele japoneze, fie ca sunt cele americane, nu au pana in acest moment grad de comparatie. O munca de artist a fost depusa in prezentarea acestui joc si se vede, fiind copilul de suflet al unor oameni care au avut legatura cu acest univers.