Un joc ca Need for Speed Undercover, clar nu trece neobservat. Mai ales cand EA promitea in urma cu ceva timp ca va revenii la radacini, si v-a sterge din memoria gamerului inrait amintiri ca: ProStreet sau Carbon. In momentul lansarii, nu prea se stia mai nimic despre joc, doar faptul ca acesta va include un casting de proportii epice, masini noi si o noua abordare din punctul de vedere al personajului principal. Mimeni nu era pregatit pentru cea ce urma sa vina. Oroarea gamerilor de rand se numeste Undercover.

Povestea jocului seamana mai mult cu Tanar si nelinistit, decat cu scenariu unui joc de proportii. Pe tot parcursul jocului esti cicalit de inspectorul Chase Lin, producatorii puteau sa ii dea si iei un nume mai evident, ca de exemplu Marry Stickshift. Tanti inspectoarea o sa te zapaceasca de cap cum ca trebuie oprita o afacere necurata si tu esti acolo doar sa conduci, nu sa gandesti, lasandu-te pe tine, jucatorul, cu ochii in soare la propriu.

De la un joc care promitea o poveste captivanta si curse nebunesti, NFS Undercover a luat-o mai razna ca ProStreet. Si razna e putin spus, lafel ca in Midnight Club sau Burnout Paradise, ti se da o harta de proportii in care te poti invartii dupa bunul plac. Dar asta nu inseamna ca jocul are o logica, harta mare in general nu este egal cu mergi de la punctul A la punctul B pentru a participa la o cursa, NU, trebuie sa selectezi Chaleges sau Races dintr-un meniu prestabilit si vei fi teleportat de duhul lampi magice acolo.

Odata ce a inceput cursa restul orasului este inchis, asta obligand jucatorul la un traseu batut in cuie. Nu stiu dar parca nu are nici o logica intr-un joc Open World. Iar cand nu te intreci cu inteligenta nimicitoare a computerului, a se vedea nota sarcastica, esti urmarit prin oras de politie, uneori cursele avand prostul obicei a fi interminabil de stresante, politia incapatnandu-se sa apara din neant. Inrudirea intre Agentul Smith si politia din Undercover este una aproape evidenta, una doua, poc a aparut un Garcea din textura, si de cele mai multe ori streseaza jucatorul pana la punctul caderii nervoase.

O alta parte ce nu isi are nici un înţeles in acest joc este modulul de upgrade, si sincer chiar insist pe faptul ca aceasta a fost gandita de o maimuta cu aptitudini de programare. Ca si individ te poti upgrada, cat de bine conducii, atentie la volan, bla bla… acelasi stres constant. Dar asta nu lasa masina mai prejos, si ea poate fi tunata, twikuita sau traumatizata dupa bunul plac, spre deliciul unor pasionatii ai mecanici auto. Discernamantul upgradului personal nu este cumulativ, asta, pentru ca e mai simplu sa cumperi o masina noua, statsurile tale crescand dramatic, decat sa stai sa bagi puncte intre fesele caracterului. Ca o mica paranteza pe Xbox 360 si PlayStation3 poti transfera bani reali din contul tau bancar direct in joc, pentru a upgrada si vopsii masina in joc dupa bunul plac. Presupun ca Donald Thrump mode e foarte interesant, avand in vedere ca bani in joc sunt prea usor de obtinut, iar transferul de bani reali in joc nu poate obtine decat o gaura in buget.

O alta gaselnita interesanta din jocurile precedente se intoarce, Auto Sculpt, dar de data aceasta nu schimba performantele masinii ci doar ii da o nota cosmetica. Destul de dezmagitor as putea spune, macar in Carbon, pierdeai ceva ore pe internet pentru a afla cam ce trebuie mesterit la masina pentru ca aceasta sa aiba performante mai mari. In Undercover poti executa un bolid diform, dotat cu spoilare disproportionate, eleroane supraponderale si Rimsuri de marimea unui camion, lucru care nu va supara aerodinamica sau legile fizicii.

Pentru a plusa la stresul jucatorului, meniul este total haotic. Trebuie sa treci prin 10 sub-meniuri pentru a face o chestie de tunning, sau sa iti alegi masina. Iar in prima faza ajungi sa iti blestemi zilele si programatorul pentru alambicata asezare. Si daca tot am vorbit de masini aici jocul chiar nu are cusur. Selectia de bolizi este extrem de vasta, de la masini exotice la project cars si masini care nu sunt inca pe piata,Undercover ofera masini ca Nissan 370Z, Pontiac Solstice GXP sau Volkswagen Scirocco. Din punct de vedere vizual masinile au fost studiate in cel mai mic detaliu, la prima vedere ele sunt replici virtuale, pacat de motorul fizic al jocului care nu prea te lasa sa vezi cam cat de bine pot fi conduse aceste masini. Pentru o mai buna comparatie intre doua motoare fizice virtuale , se pot pune fata in fata , Burnout si Undercover, programatorii au mancand ceva detalii cand vine vorba de raport viteza, forta de frecare si curba stransa. Pe partea vizuala, Undercover are o selectie vasta de aftermarket parts, procesoare de motor, viniluri si Dumnezeule cate Rimsuri, am oprit numaratoarea undeva la 200 si cred ca mai pierdeam ceva minute in fata monitorului pana la terminare. A se nota ca in modul online vinilurile nu sunt vizibile, masina frumos impopotonata, va avea doar ca nota distincta doar vopseaua aplicata.

Un alt punct forte, a se nota din nou nota de sarcasm, este dificultatea jocului. Undercover este atat de simplu incat doare, si spun simplu pentru ca nepotul meu de 5 ani a reusit de vreo 6 ori consecutiv, sa domine adversarii. Nu spun ca e un lucru rau, dar comparativ cu alte racere Undercover nu prezinta prea multa bataie de cap. Singurul loc in care ti se poate incerca mana ca un conducator auto virtual veritabil, este modul de Highway Battle, dar si aici daca ai ceva NFS-uri in spate si o experienta de Carmageddon, o sa lasi lejer adversarii in urma intr-un nor de praf. Dupa cum am amintit si mai devreme cursele cu politia oscileaza intre distractiv si stresant, asta datorita masinilor de politie care nu prea prezinta mare pericol, dar o sa te trezesti ca se spameaza in fata (a se studia efectul Matrix). Ca sa scapi de politie ai trei optiuni:

1: Ii alergi prin oras pana te pierd din vedere.

2: Renunti la masina

3: Sau dai peste un Pursuit Braker

Ordinea in care faci asta nu este relevanta, computerul fiind un fel de zergling overmind, controland fiecare aspect al jocului, pana si graficele jenante dupa lovirea unui Pursuit Braker, acestea merg de minune, dar arata ca o mana de piese lego randate aiurea. Inca o parte a jocului care te poate scoate din sarite este felul in care au fost explicate anumite moduri de joc, pardon nu au fost explicate. Se poate sa te trezesti ca esti penalizat pentru ca ai depasit viteza, ai iesit de pe traseu sau pur si simplu pentru o cursa, toate astea doar pentru a cumpara o masina noua si a mai diminua din Heat Meter.

Sarind peste aspecte ca: asfaltul lucios, soarele care te urmareste si umbrlee care se misca dupa viteza masinii, Undercover a lovit Jackpotul. Jocul este plin de probleme tehnice, mai ales pe PS3 unde are un “frame per second problem” major, iar in anumite parti ale hartii masina se va misca cu viteza melcului turbat, pe maxim 10 FPS-uri. Majoritatea curselor se tin ori la rasarit sau la apus, si de multe ori soarele va fi mult mai vizibil decat traseul, tendinta acestuia fiind de a te orbi in permanenta.


Need For Speed Undercover este o adunatura de rateuri de programare, combinate cu telenovele in stilul Acasa, si nevoia de a diminua luminozitatea monitorului, pentru a avea o experienta de joc mai placuta. Asta sau incepi sa joci cu ochelari de soare.Un joc mediocru pus cap la cap in graba pentru a prinde febra vanzarilor de Craciun. Daca EA ar mai fi asteptat poate o perioada, produsul finit ar fi fost mult mai bun. Ce pot spune … astept patchuri.